Am scris pe temă, dar revin și repet: există și responsabilități, nu doar drepturi pentru cetățeni, într-o democrație. Tot drepturi sunt, de fapt, atunci când „ai voie” să te adresezi autorităților publice, instituțiilor statului, atunci când „nu te oprește nimeni” să te educi și să-ți cunoști deputații și senatorii. Iar atunci când toate căile de petiție au fost eliminate, ai tot dreptul să mergi în Piață seara, după lucru, într-o întâlnire spontană a celor similari ție și să urli la clădiri goale.

Personal, nu-mi fac iluzii. Să obții o audiență la un deputat nu e cel mai ușor lucru, ba chiar s-ar putea să rămână el surprins că printre petiționarii săi de vârsta a treia, gata să omoare orice urmă de umanitate rămasă în el prin discuții despre pensii și medicamente, găsește un tânăr care să i se adreseze respectuos și educat pe o temă de interes public. Dar se poate!

În mod similar, să te implici într-un partid politic nu este ușor, venind de pe stradă, fără pile, intrări sau cunoștințe, dar, la fel, „se poate”. Poți rămâne vertical, să spui nu acolo unde alții spun „da șefu’!” și să conduci prin exemplu. Nici nu-ți trebuie un partid nou pentru asta, poți intra chiar în cele vechi, pe care le hulești în Piață, duminica. Poate, mai ales, din ele ar trebui începută schimbarea cu tineri și speranțe noi.

Pentru lucrurile astea, trebuie să te implici, să cunoști niște legi de bază (măcar Constituția), să faci un test precum cel oferit de noi și să vezi cam cum stai cu opiniile politice. Apoi să te duci la un partid politic cu care te identifici, cât de cât și să participi. ȘOC! Inclusiv PSD. Mai ales PSD și PNL și tot ce înjuri, hulești și blestemi pentru o viață de mâna a treia. Iar în 3-5-10 ani, vei avea, vei vedea acea schimbare pe care ți-o dorești! Mâine nu primești nimic, de la nimeni.

În plin Centenar al Marii Uniri, suntem dezbinați, ne înjurăm pe stradă, dorim scoaterea în ilegalitate a celui mai mare partid politic din România și avem percepția că suntem conduși de niște borfași – pe care nu-i iertăm nici măcar după ce au înfundat închisoarea. Dacă credem că România este un stat pierdut, ratat, atunci nu mai are rost decât să plecăm din țară. Și plecăm, câte nouă oameni pe oră. Și abia dacă se mai întorc câțiva, peste douăzeci sau treizeci de ani.

Avem cea mai mare rată a emigrării după Siria, iar aia e o țară în război civil. Și este ipocrit și tâmp că în același spirit în care noi vrem să plecăm, să emigrăm și să lăsăm o țară de mâna a doua în urmă, rămân aici cei care nu i-ar primi nici măcar pe nenorociții de sirieni; care au văzut moartea cu ochii, care au plecat dintr-o țară de mâna a treia, ca să-și salveze copiii. Rămân în urma noastră rasiștii, homofobii, antisemiții și vandalii, oameni care sunt și mai puțin educați despre ce înseamnă democrația și cred că mușchiul bate orice creier. Și e rușinos ca o cultură și o nație să se piardă în halul ăsta, dezbinată.

Dar dacă mai avem un licăr de speranță, de curaj, de dorință de a face bine într-o țară plină de dezamăgiri, ne implicăm și facem, cu puținul rămas, măcar un pas înainte spre bine. Am demarat această mini-campanie cu gândul la cei care stau pe margini și privesc, care s-ar putea implica în orice fel în politică, nu doar mergând la vot. Și lor le adresăm următoarea întrebare:  vedeți monștri prin Parlament ?

Dacă da, implicați-vă în viața politică. Curaj!

PS: Sunt trei postere, dar cu resurse puține facem ceva mai bun decât nimic. Asociația noastră este la judecătorie, așteaptă (sperăm) unda verde, ca apoi să facă și pași mai mari pentru drepturile și responsabilitățile democratice ale românilor de pretutindeni. Sincere mulțumiri lui Adrian Rafail și lui Cosmin Dragomir pentru ajutorul la acest proiect.

PPS: monștrii sunt luați de pe Google Images.

Posted by Curaj Înainte

Asociația Curaj Înainte are ca proiect principal promovarea principiilor democratice pentru românii din țară și din străinătate.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *