Am participat la evenimentul Studenții FSP față în față cu Ludovic Orban (PNL), prima inițiativă dintr-o serie, aparținând studenților de la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Evenimentul s-a ținut cu sala plină, o dovadă (cred eu) a interesului tinerilor în politică, atunci când vine vorba de discuții directe cu politicienii, mai mult decât faima sau notorietatea invitatului. Discuția a fost deschisă direct și la obiect de prodecanul Claudiu Tufiș și moderată într-un stil balansat de profesorul Ioan Stanomir. Felicit inițiativa, organizarea și mai ales ideea, la modul cel mai sincer!

Inițial, am vrut să scriu pe Adevărul acest articol, dar dubla căciulă de președinte de asociație și coordonator pe comunicarea unei mișcări politice (Volt) m-a făcut să mă abțin și de a face pe Papa, cu a treia căciulă de analist politic îngrijorat de soarta politicii românești. Așadar, scriu aceste rânduri aici, ca președintele asociației Curaj Înainte, ca de la președinte la președinte, discutând prestația domnului Orban ca un votant PNL și fost consilier și consultant PDL și PNL, în alte vremuri.  A fost slabă .

Scriam, de altfel, chiar cu gândul la această întâlnire, că „politica românească este o glumă sinistră” și că niciun președinte de partid din perioada post-comunistă nu a vrut să-și reformeze partidul. Am dat în PNL, în articolele mele de analiză politică din ultimii ani, ca într-un ucigaș de copii, i-am criticat de câte ori am putut, ori pentru că n-au ieșit niciodată din prezentarea ca un partid alternativă la PSD, dar fără vreo diferență practică, ori pentru faptul că, după OUG 13, au preferat, alături de USR, să rămână în băncile Parlamentului, în loc să-și dea demisia. Domnul Orban este doar ultimul dintr-o serie de președinți peneliști slabi, care nu reușește să convingă cu privire la beneficiile fuziunii cu PDL și care refuză, prin inactivitate, să reformeze politica românească mare.

Domnul Orban se prezintă șarmant, pontos, ba chiar cu o doză serioasă de carismă și s-a comportat ca orice politician cu experiență în fața unui potențial electorat, încercând să-i vândă cruciulițe Papei de la Roma. A și reușit, în fața unor studenți tineri și neexperimentați cu comunicarea politică și clar impresionați de prezența omului în sală. Câteva stele rare printre ei au prins curajul să pună niște întrebări coerente (Cine e Mara Mareș, cum a ajuns președinte al TNL, fără să aibă experiență de vreun fel? Care e poziția PNL față de Coaliția pentru Familie? Care e programul PNL pentru europarlamentare? Cum e relația PNL-ului cu Klaus Iohannis? Ar putea domnul Orban să spună două nume de peneliști care ar fi buni în postul de ministru al Educației?).

Unele întrebări, cum ar fi cea cu Mareș sau cu CpF au fost vizibil incomode domnului președinte PNL (recte, din reținerea mea, nu a avut nicio treabă cu desemnarea ei și personal susține inițiativa CpF – ambele răspunsuri grosier de dezamăgitoare). Pe altele, care ar mai fi apărut și pe la televizor, omul avea temele făcute cu brio. Oricum, per total, a fost teflon pentru că tinerii nu aveau experiența jurnalistică necesară să facă și un follow-up care să-l pună în dificultate.

Ce a fost dezamăgitor în prestația domnului Orban a fost lipsa vizibilă de conexiune cu acești tineri.

Întrebarea despre Mareș nu conta ca atare, chiar dacă a primit ropote de aplauze, ci avea importanță pe fond: tinerii se luptă cu parvenitismul, cu pilele, cu percepția unei societăți nedrepte.  Empatia din partea domnului Orban a fost zero , în măsura în care putea recruta o sală întreagă pentru TNL și n-a făcut-o. Nu mai întreb câți membri mai are TNL, pentru că știu și este un număr șocant de mic pentru cel de-al doilea partid ca mărime din țară.

De CpF, nu mai zic. Ideea că există vreo credință în spatele unei inițiative menite să polarizeze o societate și așa conservator-retrogradă este o jignire la adresa adevăratelor valori creștine, care împing la toleranță, iertare și incluziune socială. Dar să respectăm opinia personală a omului, declarat creștin și, conform spuselor sale, cu mulți prieteni de alte credințe și obiceiuri.

O altă lovitură dată tinerilor a fost discuția despre starea educației, în care domnul Orban a aruncat cu termeni precum modelul norvegian, a spus că inspectoratele școlare trebuie închise, pentru că sunt de factură stalinistă și a descris exodul de talent și tineri din țară drept o situație îngrijorătoare. La nivel de partid, s-ar lucra la multe lucruri, a declarat domnia sa, nu doar pe tema educației, se fac studii, se întâmplă lucruri, se construiesc strategii. Iar eu stăteam ca prostul acolo, încercând tare mult să nu deranjez acei studenți și sala cu un urlet: de ce nu le aveți deja, după aproape treizeci de ani?

Ar răspunde calm domnul Orban, probabil, că ele au existat dintotdeauna, ca un mini-Orwell de mâna a două. Există, s-ar putea scoate la lumină, avem de toate. Dar bine, în același dialog imaginar, aș întreba, faptic, de ce dracului nu aveți un plan de guvernare a României de care să vă țineți cu dinții în toți acești ani, de ce trebuie să lucrați tot timpul, când vine un președinte nou la partid, de unele noi, de ce nu aveți o viziune mai lungă de 1 an de zile pe un subiect?

Pentru că nu sunteți în stare. Și pentru că partidele românești actuale sunt sortite pieirii, tocmai pentru că nu au absolut nimic care să atragă tinerii – pentru că nu de acolo le vin voturile și pentru că, onest vorbind, pe ele le interesează puterea și nu reprezentativitatea. Pentru că nu dezvoltă comunități sau spitale sau școli, ci pentru că vor să ajungă la putere și să-și pună oamenii în cele care se dărâmă, deja.

Nu este strict vina domnului Orban. Este un politician vechi, care a participat, însă, la realitatea actuală a societății. Iar tinerii din sală, sensibili la acest fapt, au vrut s-o spună. Dar cui?

Scriam, în Adevărul, că știrea achitării sale într-un dosar de corupție a umplut mass-media, acum câteva zile. Știrea a fost faptul că un politician a fost achitat, mai exact domnul Orban. Dar oare este aceasta normalitatea? Ca un politician să fie achitat într-un proces de corupție? Omul măcar a avut bunul simț să demisioneze din funcțiile avute, dar ăsta e topul nostru? Valoarea unei societăți?

Omul literalmente vorbea în fața unei table de care era lipită cu scotch o altă tablă albă, ca și comentariu la starea educației românești și se minuna, alături de noi, de starea ei.

Bref, domnul Orban s-a prezentat comod, auto-suficient și chiar un pic arogant în fața unor tineri, nu și-a adaptat mai deloc discursul la nivelul lor și mi-a dat impresia unui  politician spectator  la crizele prin care trece această societate.

Aștept și următoarele discuții din serie, înțeleg că urmează un politician de la UDMR. Acolo, măcar, mă aștept la ceva mai mult creier sau calitate a discursului.

-MD

PS: Link la eveniment, aștept și înregistrarea video.

Posted by Curaj Înainte

Asociația Curaj Înainte are ca proiect principal promovarea principiilor democratice pentru românii din țară și din străinătate.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *